Când scriem, ne gândim mereu cum să păstrăm autenticitatea textului și vocea brandului pe care îl reprezentăm.
Am testat inclusiv un agent AI antrenat cu articole scrise de Ioana la ziar, apoi cu texte de blog și texte de vânzare. Ne așteptam ca, atunci când îi cerem să folosească skill‑ul de content, să scrie… ca noi.
Cum probabil vă puteți imagina, asta nu se întâmplă.
Folosim AI constant și îl integrăm în tot mai multe procese, dar pentru conținutul care contează cu adevărat rămân esențiale tușa umană, poziționarea, înțelegerea în profunzime a ideii și, mai ales, a omului căruia i te adresezi. Așa, ca să iasă bine.
Simțim tot mai clar că păstrarea autenticității cere un efort zilnic.
De aceea, ne încăpățânăm să citim și să scriem în continuare și fără AI.
Probabil că, la un moment dat, vom vorbi și despre literatură în termeni de „înainte” și „după” inteligența artificială. Până atunci, credem că una dintre cele mai importante forme de disciplină este tocmai aceasta: să nu uităm cum sună vocea noastră și să nu lăsăm eficiența să înlocuiască identitatea.
