Lucrez în marketing digital de peste 10 ani. Am testat zeci de instrumente și metode. În ultimii doi, AI‑ul a devenit parte din rutina mea. Nu ca să fiu „early adopter”, ci ca să lucrez mai clar și mai eficient.
Prima dată când am folosit AI‑ul a fost pentru un brief intern – o prezentare pentru un client grăbit, cu deadline‑ul a doua zi. Am scris „fă‑mi un rezumat despre industria X”. Am primit un text perfect… inutil. Generalități, fără nicio legătură cu stilul meu sau cu ce știa deja clientul. A fost momentul în care am înțeles că nu pot trata AI‑ul ca pe un stagiar cu super‑puteri. Trebuie să‑l briefez corect, altfel mă duce într‑o direcție greșită.
Am descoperit că prompturile bune nu încep cu „scrie‑mi un text despre…”. Încep cu o întrebare reală. Una care contează.
Fix ca‑n jurnalism. Nu pui întrebarea ca să umpli un spațiu, ci ca să obții esențialul.
Un prompt e o ipoteză, nu o comandă.
Ce vreau să aflu?
Cine e publicul?
Ce lipsă vreau să acopăr?
Când formulezi întrebarea bine, răspunsul devine util. Când e vagă, totul sună la fel – general, corect, inutil.
Ce mi‑a rămas din anii de jurnalism?
- Obișnuința de a adresa întrebări clare și directe – și clienților și AI‑ului. Dacă înțeleg pot scrie, pot reda, pot ghida și rafina.
- Dacă titlul nu e convingător, textul nu are nicio șansă.
- Scriu cu gândul la cel care citește, îl ajută informația?
- Elimin din text ce nu mi‑ar păsa dacă aș fi cititor
Ce să faci ca să nu primești texte generice de la AI
La finalul unei strategii, am inclus câteva texte generate cu ajutorul AI‑ului pentru că mi s‑au parut relevante – era un domeniu foarte specific, așa că am menționat că fac parte din research‑ul meu și că au fost generate de AI. BTW, rareori public ce îmi dă AI la prima mână, aceste texte erau rezultatul a 2 ore și ceva de conversații. Textele au fost create firesc după ce am avut un context amplu de discuții și antrenament. Când i‑am spus clientei că sunt scrise cu ajutorul inteligenței artificiale, reacția ei a fost: „Ioana, nu‑mi vine să cred. Serios? Cum ai făcut?”
Ce i s‑a părut diferit? Tonul apropiat. Claritatea. Felul în care textul părea scris „pentru ea”, nu scos dintr‑o matriță.
Ce fac, intuitiv:
- Nu am rețete, ci logică și știu ce vreau. Ghidez instrumentul.
- Cer variante și le testez. Aleg.
- Ajustez promptul ca și cum aș brifa un om: „scrie‑mi asta, pentru cineva care…”
- Rescriu și combin ce primesc. Rareori folosesc ceva exact cum a fost generat.
AI‑ul singur nu produce textele bune. Dar cu întrebările și direcția potrivite, AI‑ul poate livra exact ce ai nevoie.
Prompt engineering‑ul nu ține de tehnologie. Ține de gândire și claritatea e cheia. Să știi ce vrei. Restul e completare.
