#shortone – John Boyne la FILIT 2022 – însemnări

La sfârșitul săptămânii trecute a avut loc la Iași FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere), eveniment de la care nu am putut lipsi. Considerăm întâlnirile cu autori contemporani extrem de valoroase, mai ales că suntem cititori avizi nu doar de literatură de specialitate, cât și de beletristică. Altfel, cum ne‑ar veni atât de multe idei și cum am putea să scriem cu ușurință orice?

Băiatul cu pijamale în dungi a fost o lectură tulburătoare, iar întâlnirea cu autorul acesteia, John Boyne, o încântare. Lăsăm aici câteva idei din cadrul evenimentului – sunt despre povești și modalitatea în care ies din condeiul autorului.

• Citesc și scriu, de mic nu mi‑am putut imagina că pot face una, fără cealaltă. Preluam personaje din cărți și le cream povești.
• Scriu în fiecare zi de când aveam 8‑9 ani – John Boyne are o disciplină ce l‑a determinat să aibă un prim draft de carte în doar 3 zile – e adevărat că pentru tipar sunt necesare mai multe drafturi, câteodată și 15. Scrisul e și despre rescris
• Dacă scrii în fiecare zi câte 275 de cuvinte, până la revelion cu siguranță vei avea o primă variantă a unei cărți.
• Am scris și de când sunt la Iași – mă calmează să intru câte 2‑3 ore în poveste.
• Îndemn: Scrie pentru străini, pentru oameni care nu s‑au născut deja!
• Despre Băiatul cu pijamale în dungi – nu am știut de la început cum se va termina cartea. Momentul definitoriu a fost atunci când Bruno a fost și el nevoit să se radă în cap pentru că avea păduchi și astfel a început să arate ca prietenul său – gardul a devenit o oglindă. In premieră în România a fost lansată continuarea romanului – Ruinele timpului: Am dorit să fie o poveste contemporană, narată de sora lui Bruno, ce are 92 de ani.
• Scriitor arhitect – care planifică pas cu pas acțiunea, folosește un plan de idei. La început eram scriitor arhitect, acum scriu scene despre care știu că își vor regăsi locul în poveste – ador să pun scene în primul manuscris despre care nu știu de la început de ce sunt acolo. Povestea există în mintea mea și trebuie doar descoperită.
• Nu scriu mai multe cărți odată. În pandemie am început să scriu și scenarii – acesta e singurul lucru care s‑a schimbat – pot scrie în același timp la o carte și la un scenariu.

Inspirație!